Praznicul Sfântului Nicodim cel Sfințit de la Tismana

A doua zi de Crăciun, joi, 26 decembrie, în ziua prăznuirii Sfântului Nicodim de la Tismana, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit Sfânta Liturghie în lavra sfântului, la Mănăstirea Tismana. La slujbă a fost prezent şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre viaţa, minunile şi faptele de credinţă săvârşite de Sfântul Nicodim şi despre exemplul său pe care noi cei de astăzi trebuie să-l urmăm.

„Viaţa sa era luminată de harul Duhului Sfânt”

Prin cuvântul de învățătură adresat credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii Oltene a ținut să aprecieze importanța deosebită a momentului sărbătoresc, subliniind că „dacă, atunci când a trăit pe pământ, înainte de se muta la ceruri, Sfântul Nicodim a făcut minuni, viaţa sa era luminată de harul Duhului Sfânt, semn că şi astăzi, el e făcător de minuni, este tămăduitor de suferinţe şi boli, este povăţuitorul nostru şi el înnoieşte permanent, atât viaţa celor de aici de la sfânta mănăstire, cât şi viaţa credincioşilor care vin să se roage”.

După cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit, toți cei prezenți, au participat la slujba de sfinţire a Aghiasmei Mici. După sfinţirea apei, racla cu moaştele Sfântului Nicodim a fost purtată în procesiune în jurul sfântului lăcaş.

La finalul sărbătorii,, toţi cei prezenţi au luat parte la tradiţionala agapă frăţească, organizată în trapeza sfintei mănăstiri.

 

No tags for this post.

Related posts

Posted in Hramul Manastirii | Leave a comment

Sărbătoarea Sfântului Nicodim, prilej de bucurie şi pelerinaj duhovnicesc la Manastirea Tismana

Mii de credincioşi din întreaga ţară vin în fiecare an în lavra Tismanei, la data de 26 decembrie, pentru a aduce cinstire Sfântului Nicodim, ctitorul cinstitului aşezământ monahal. Ca de fiecare dată, după tradiţie, la Manastirea Tismana Sfânta Liturghie este săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, care rosteşte cuvânt de învăţătură şi binecuvintează Agheasma Mică.

În fiecare an, a doua zi de Crăciun este prilej de pelerinaj duhovnicesc pentru mii de credincioşi din întreaga ţară, care se adună la Manastirea Tismana pentru a-l lăuda pe Sfântul Nicodim, părintele monahismului din Oltenia. Sărbătoarea începe din ajunul praznicului sfântului, 25 decembrie, prin slujba de Priveghere. Este momentul în care, în liniştea mistică a întunericului, monahiile din Lavra Tismanei înalţă cântări de laudă pentru cel pe care „Dumnezeu l-a rânduit sfânt din pântecele maicii sale”. Această slujbă este săvârşită cu multă osteneală, însumând nu mai puţin decât patru laude: Vecernia Sfântului, Litia, Utrenia şi Ceasul I, precedate de Ceasul IX şi Vecernia Mică cu sau fără Pavecerniţă.

A doua zi, înainte ca arhiereul să intre în biserică, preoţii săvârşesc Acatistul Sfântului şi pregătesc Proscomidia. Sfânta Liturghie, momentul solemn al sărbătorii, este săvârşită după obicei, la ceasul de cinstire al Sfântului Nicodim, de Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Tradiţionalele imne bizantine încep să răsune însoţind ecteniile diaconilor şi ecfonisele cântate din Sfântul Altar.

În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu  laudă viaţa sfântului şi faptele sale minunate, pilduitoare pentru credincioşii din întreaga ţară. „Sfântul Nicodim a împlinit totdeauna cu sfinţenie cuvintele Scripturii, fiind cu adevărat copil ascultător al lui Dumnezeu. Pentru viaţa sa curată, Părintele Ceresc l-a învrednicit de multe daruri spre a fi model şi temelie monahismului nostru din Oltenia. I-a dat putere să se roage pentru noi, să ridice mănăstiri şi biserici care să dăinuiască peste veacuri, dincolo de vitregiile vremii, spre slava Sfintei noastre Biserici” (fragment din Cuvântul IPS Părinte Irineu, rostit la praznicul Sfântului Nicodim, în data de 26 decembrie 2011).

După Sfânta Liturghie, Racla, în care se află degetul arătător şi crucea pectorală a Sfântului Nicodim, este scoasă în faţa bisericii unde se săvârşeşte slujba de sfinţire a Agheasmei Mici, spre folosul duhovnicesc şi sănătatea credincioşilor „care vor gusta dintr-însa”. Urmează tradiţionala procesiune cu Racla Sfântului împrejurul Bisericii.

Minunile Sfântului Nicodim la Tismana

Originar din sudul Dunării, din micuţa localitate Prilep, nu departe de Mănăstirea Decani, Sfântul Nicodim s-a născut în anul 1320 din părinţi binecredincioşi şi temători de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazăr, împăratul slavilor. Perioada copilăriei a fost marcată de construirea bisericii Mănăstirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Ştefan Duşan. Cu toate că ar fi putut avea o viaţă lipsită de griji, a ales “calea cea strâmtă şi cu chinuri” a călugăriei. Pe când avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor călugări atoniţi la Prilep pentru sfinţirea bisericii Mănăstirii Decani (1335), tânărul Nicodim se hotărî să-şi aleagă ireversibil destinul. Paşii săi au fost purtaţi spre Sfântul Munte, unde s-a nevoit în Mănăstirea Hilandar. Contextul venirii sale la nord de Dunăre este strâns legat de pericolul răspândirii catolicismului pe aceste meleaguri. În această situaţie, rolul Sfântului Nicodim a fost unul providenţial, prin temeluirea unui misionarism monahal de cea mai înaltă ţinută spirituală. Sunt cunoscute în acest sens ctitoriile sale, regulile sale monahale, dar mai ales minunile săvârşite.

Prezenţa sa la Tismana este strâns legată de prietenia pe care a avut-o cu Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. Au existat însă şi momente tensionate între cei doi. Aşa se face că în perioada 1399-1404, sfântul a fost nevoit să-şi părăsească ctitoria şi să se retragă la Prislop. Împăcarea a venit repede şi, în anul 1406, Mircea îl numeşte în hrisoavele sale: “rugătorul domniei mele, popa Nicodim”. În vremea şederii sale la Tismana, sfântul a făcut nenumărate minuni, multe dintre ele regăsindu-se şi astăzi în pictura din pridvorul bisericii mănăstirii (transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în cinstea lui Sigismund şi a lui Mircea cel Bătrân; trecerea miraculoasă a Dunării pe rasa călugărească, mersul prin foc). Printre acestea se numără şi vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei, care suferea de epilepsie. În urma acestei minunate întâmplări, suveranul a renunţat la catolicism şi s-a convertit la ortodoxie, luând numele Sfântului Evanghelist Matei.

Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române

Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul în ziua de 26 octombrie 1406, fiind îngropat în mormântul pe care şi-l pregătise încă din timpul vieţii în pridvorul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat o perioadă la Tismana, după care au fost ascunse de călugări pentru a nu cădea pe mâna necredincioşilor. Momentan la mănăstire nu se mai găseşte decât degetul arătător de la mâna dreaptă a sfântului, alături de crucea sa de plumb şi toaca în formă de vultur. Deşi era considerat sfânt încă din timpul vieţii, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la aproape 600 de ani de la trecerea la cele veşnice prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de prăznuire 26 decembrie.

Galerie foto eveniment:

No tags for this post.

Related posts

Posted in Hramul Manastirii | Leave a comment

Manastirea Tismana

Manastirea Tismana

 Mănăstirea Tismana este cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Ea reprezintă un monument de reculegere şi închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşti, un edificiu de prea frumoasă artă străveche, dar şi de apărare a Olteniei, de înalt patriotism.

 „ Veniţi la Tismana: linişte, dumbrăvi minunate

şi ape curgătoare ce ţâşnesc de pretutindeni”

                                                    G. Sfetea 

„… o lume de închipuiri, de basm”

                                                        Alex. Vlahuţă

           Străbătând Comuna Tismana, în capătul ei ni se înfăţişează într-un peisaj fermecător Mănăstirea Tismana, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuri. Ea este aşezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Sfântului Nicodim şi de sub ale cărui ziduri ţâşneşte apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40m în râul Tismana.       

„Iată cea mai veche şi mai măreaţă din toate mănăstirile de peste Olt”

                                                                   Grigore Alexandrescu

„…măreţ cuib al Basarabilor”

                                                                   George Coşbuc

          Mănăstirea Tismana, bogat tezaur de istorie artă şi sfinţenie, a apărut pe teritoriul ţării noastre cam în acelaşi timp cu întemeierea Principatelor Române. Ea este ctitorie a primilor domnitori români Basarabi, după îndemnul şi străduinţa Cuviosului Nicodim. Dându-şi seama de pericolul prozelitismului catolic şi a mahomedalismului, ei au hotărât întărirea graniţelor prin înfiinţarea de mănăstiri, ca centre cultural-ortodoxe, unde flacăra răzvrătirii împotriva asupritorilor să fie menţinută permanent.

          Cuviosul Nicodim, cu călugării săi şi ajutorul material al domnitorului Radu Negru Vodă (1377-1383) a ridicat biserica mare a Mănăstirii Tismana, care va fi sfinţită la 15 august 1377,cu hramul Adormirea Maicii Domnului

          Murind Radu I Basarab (Negru Vodă) mănăstirea va fi terminată de fiii acestuia Dan I Basarab (1384-1386) şi Mircea cel Bătrân (1387-1418).

Tags: Lemn de Tisa, Manastirea Tismana, Paraclisul Tismana, Schitul Cioclovina de Jos, Schitul Cioclovina de Sus, Sfantul Nicodim, Tezaurul de la Tismana, Tismana

Related posts

Posted in Scurta Descriere | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Hramul Manastirii Tismana: Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Marele praznic al Adormirii Maicii Domnului a fost cinstit în chip deosebit aici la Mănăstirea Tismana, în judeţul Gorj. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

 

 Peste două mii de credincioşi au participat la slujbele închinate marii sărbători a „Adormirii Maicii Domnului”, în lavra Sfântului Nicodim de la Tismana. Prăznuirea a început de duminică seara, prin slujba Vecerniei cu Priveghere, oficiată de IPS Părinte Irineu, în sobor de preoţi şi diaconi. La final, cei prezenţi au cântat Prohodul Maicii Domnului şi au purtat Sfântul Epitaf în tradiţionala procesiune împrejurul bisericii mănăstirii.

 

A doua zi, Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o esplanadă special amenajată în curtea cinstitului aşezământ. În mijlocul părinţilor slujitori a liturghisit IPS Părinte Mitropolit Irineu. La final, Arhiepiscopul Craiovei a subliniat rolul şi locul pe care îl are Maica Domnului în iconomia mântuirii noastre: „Sfânta Fecioară depăşeşte timpul, îl transcede, deoarece prin ea se aduce veşnicia în viaţa noastră. Prin ea Cel Veşnic se face muritor asemenea nouă. Lucrarea lui Dumnezeu intră în timpul nostru, îl scoate din moarte, umplându-l de strălucirea şi lumina vieţii. Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre Învierea Domnului şi învierea noastră, se întreabă: «Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?». Prin această Jertfă, moartea a fost biruită definitiv de Hristos Domnul. Aşa se face că, prin Sfânta Fecioară noi dobândim viaţă şi nestricăciune. Ea este Maica Vieţii pentru că a dat din trupul ei trup Mântuitorului Iisus Hristos şi din sângele ei, sânge Împăratului lumii. De aceea, ori de câte ori ne îndreptăm către Mântuitorul, vedem în El firea omenească pe care a luat-o din Sfânta Sa Maică. Prin acest act de supremă iubire, noi păcătoşii am fost vindecaţi de toate neputinţele şi rănile noastre pentru a putea fi reprimiţi în Împărăţia cea Veşnică. De aceea Dumnezeu a ales-o pe Sfânta Fecioară pentru a ne fi mijlocitoare şi grabnic folositoare. Nu s-a făcut numai Purtătoare de Dumnezeu, ci a fost închinată din fragedă pruncie Sfintei Biserici. Îngerii slavei veneau pentru a o hrăni cu dumnezeiasca mană, arătându-o mai presus decât tot neamul lui Israel. Ea este mai cinstită şi mai preamărită decât toate oştirile de sus. Prin vrednicie a fost ridicată lângă Cuvântul lui Dumnezeu, lângă Tatăl cel Ceresc”.

   La finalul slujbei, credincioşii au fost binecuvântaţi de IPS Părinte Irineu şi au participat la tradiţionala agapă frăţească, organizată în trapeza mănăstirii.

 

 

Tags: Adormirea Maicii Domnului, Hramul Manastirii Tismana

Related posts

Posted in Evenimente | Tagged , | Leave a comment