Sărbătoarea Sfântului Nicodim, prilej de bucurie şi pelerinaj duhovnicesc la Manastirea Tismana

Mii de credincioşi din întreaga ţară vin în fiecare an în lavra Tismanei, la data de 26 decembrie, pentru a aduce cinstire Sfântului Nicodim, ctitorul cinstitului aşezământ monahal. Ca de fiecare dată, după tradiţie, la Manastirea Tismana Sfânta Liturghie este săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, care rosteşte cuvânt de învăţătură şi binecuvintează Agheasma Mică.

În fiecare an, a doua zi de Crăciun este prilej de pelerinaj duhovnicesc pentru mii de credincioşi din întreaga ţară, care se adună la Manastirea Tismana pentru a-l lăuda pe Sfântul Nicodim, părintele monahismului din Oltenia. Sărbătoarea începe din ajunul praznicului sfântului, 25 decembrie, prin slujba de Priveghere. Este momentul în care, în liniştea mistică a întunericului, monahiile din Lavra Tismanei înalţă cântări de laudă pentru cel pe care „Dumnezeu l-a rânduit sfânt din pântecele maicii sale”. Această slujbă este săvârşită cu multă osteneală, însumând nu mai puţin decât patru laude: Vecernia Sfântului, Litia, Utrenia şi Ceasul I, precedate de Ceasul IX şi Vecernia Mică cu sau fără Pavecerniţă.

A doua zi, înainte ca arhiereul să intre în biserică, preoţii săvârşesc Acatistul Sfântului şi pregătesc Proscomidia. Sfânta Liturghie, momentul solemn al sărbătorii, este săvârşită după obicei, la ceasul de cinstire al Sfântului Nicodim, de Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Tradiţionalele imne bizantine încep să răsune însoţind ecteniile diaconilor şi ecfonisele cântate din Sfântul Altar.

În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu  laudă viaţa sfântului şi faptele sale minunate, pilduitoare pentru credincioşii din întreaga ţară. „Sfântul Nicodim a împlinit totdeauna cu sfinţenie cuvintele Scripturii, fiind cu adevărat copil ascultător al lui Dumnezeu. Pentru viaţa sa curată, Părintele Ceresc l-a învrednicit de multe daruri spre a fi model şi temelie monahismului nostru din Oltenia. I-a dat putere să se roage pentru noi, să ridice mănăstiri şi biserici care să dăinuiască peste veacuri, dincolo de vitregiile vremii, spre slava Sfintei noastre Biserici” (fragment din Cuvântul IPS Părinte Irineu, rostit la praznicul Sfântului Nicodim, în data de 26 decembrie 2011).

După Sfânta Liturghie, Racla, în care se află degetul arătător şi crucea pectorală a Sfântului Nicodim, este scoasă în faţa bisericii unde se săvârşeşte slujba de sfinţire a Agheasmei Mici, spre folosul duhovnicesc şi sănătatea credincioşilor „care vor gusta dintr-însa”. Urmează tradiţionala procesiune cu Racla Sfântului împrejurul Bisericii.

Minunile Sfântului Nicodim la Tismana

Originar din sudul Dunării, din micuţa localitate Prilep, nu departe de Mănăstirea Decani, Sfântul Nicodim s-a născut în anul 1320 din părinţi binecredincioşi şi temători de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazăr, împăratul slavilor. Perioada copilăriei a fost marcată de construirea bisericii Mănăstirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Ştefan Duşan. Cu toate că ar fi putut avea o viaţă lipsită de griji, a ales “calea cea strâmtă şi cu chinuri” a călugăriei. Pe când avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor călugări atoniţi la Prilep pentru sfinţirea bisericii Mănăstirii Decani (1335), tânărul Nicodim se hotărî să-şi aleagă ireversibil destinul. Paşii săi au fost purtaţi spre Sfântul Munte, unde s-a nevoit în Mănăstirea Hilandar. Contextul venirii sale la nord de Dunăre este strâns legat de pericolul răspândirii catolicismului pe aceste meleaguri. În această situaţie, rolul Sfântului Nicodim a fost unul providenţial, prin temeluirea unui misionarism monahal de cea mai înaltă ţinută spirituală. Sunt cunoscute în acest sens ctitoriile sale, regulile sale monahale, dar mai ales minunile săvârşite.

Prezenţa sa la Tismana este strâns legată de prietenia pe care a avut-o cu Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. Au existat însă şi momente tensionate între cei doi. Aşa se face că în perioada 1399-1404, sfântul a fost nevoit să-şi părăsească ctitoria şi să se retragă la Prislop. Împăcarea a venit repede şi, în anul 1406, Mircea îl numeşte în hrisoavele sale: “rugătorul domniei mele, popa Nicodim”. În vremea şederii sale la Tismana, sfântul a făcut nenumărate minuni, multe dintre ele regăsindu-se şi astăzi în pictura din pridvorul bisericii mănăstirii (transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în cinstea lui Sigismund şi a lui Mircea cel Bătrân; trecerea miraculoasă a Dunării pe rasa călugărească, mersul prin foc). Printre acestea se numără şi vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei, care suferea de epilepsie. În urma acestei minunate întâmplări, suveranul a renunţat la catolicism şi s-a convertit la ortodoxie, luând numele Sfântului Evanghelist Matei.

Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române

Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul în ziua de 26 octombrie 1406, fiind îngropat în mormântul pe care şi-l pregătise încă din timpul vieţii în pridvorul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat o perioadă la Tismana, după care au fost ascunse de călugări pentru a nu cădea pe mâna necredincioşilor. Momentan la mănăstire nu se mai găseşte decât degetul arătător de la mâna dreaptă a sfântului, alături de crucea sa de plumb şi toaca în formă de vultur. Deşi era considerat sfânt încă din timpul vieţii, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la aproape 600 de ani de la trecerea la cele veşnice prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de prăznuire 26 decembrie.

Galerie foto eveniment:

No tags for this post.

Related posts

Postat in Hramul Manastirii

Comments are closed.