Paraclisul Manastirii Tismana

 Organizată după sistemul athonit, Mănăstirea Tismana a avut de la început un spital mănăstiresc (sau bolniţă) pe măsura timpului şi nevoilor.

Despre bisericuţa bolniţei cu hramul Sfântul Nicolae, cunoscută as­tăzi sub numele de Paraclis cu hramul Sf. Ilie,  nu sunt date anterioare lucrărilor de refacere pe care le-a efectuat Matei Basarab în 1650.

Cand voevodul refăcea biserica închinată Sf. Nicolae în afara zidului de incintă al Mănăstirii Tismana, pe marginea stancoasă de la sud-estul platoului, mănăstirea traversa o periodă deosebit de înfloritoare. Domnitorul refăcuse clădirile mănăstireşti ale incintei, în semn de recunoştinţă pentru faptul că în 1631 adăpostit aici, rezistase asediului trupelor lui Leon Vodă, trimise pentru a-l împiedica să revendice domnia. Contribuţia materială a voevodului încurajază organizarea chinovială a mănăstirii; mărturie stă fragmentul din inscrip­ţia lui Matei Basarab, aşezată cu faţa în jos, ca prag, la scara intrării în biserică, descoperit la cercetările făcute aici, în anul 1972.

Biserica a fost construită cu multă îndrăzneală în afara incintei, la marginea de sud-est a platoului.

 Construcţia este mică şi foarte zveltă. Planul se compune din pronaos, naos triconc cu turlă octagonală aşezată în stil muntenesc, pe pandantivi şi altar. Pronaosul  a fost transformat într-un pridvor deschis cu arcade la restaurarea din1772, dar astăzi el este iarăşi închis. În urma distrugerilor datorate luptelor purtate aici, între otomani şi austrieci, în 1782 i s-au făcut oarecare repa­raţii.

Iniţial înconjurată de “chiliile spitaliceşti”, azi biserica se află în cimitirul mănăstirii. Ruinarea şi dezafectarea clădirilor spitalului, în sec. al IX-lea au făcut ca biserica să fie folosită pană astăzi ca paraclis.

Acolo unde paramentul exterior nu a fost alterat de restaurarea lui Schlatter, se putea remarca alcătuirea din blocuri de piatră încadrate orizontal şi vertical de cărămizi formând panouri de o luminoasă bicromie.

 Tot de atunci datează şi tur­nuleţul cilindric de lângă paraclis, construit pentru garda personală a lui Bi­bescu-Vodă.

Ferestrele au avut ancadramente sculptate cu motive vegetale din care astăzi se mai păstrează doar fragmente.

A rămas neisprăvit şi părăsit până în anul 1915, când prin râvna, osteneala şi chel­tuiala prea cuviosului arhimandrit Ianuarie Popescu stareţul Sfintei Mănăstiri Tismana, lucrarea s-a desăvârşit în zidăria, zugrăveala şi toată zestrea, mai aju­tând evlavioşii creştini”.

Mica biserică avea şi trei vitralii care acum se află în muzeul mănăstirii, dăruite de George Coşbuc şi doamna sa Elena „pentru odihna fiului nostrum Alexandru ”, şi care au fost executate de  Wirnstl la Bucureşti în 1916.

Acum, în biserica fostului spital mănăstiresc, în  20 iulie, ziua prăznuirii Sfântului Ilie, se oficiază slujba hramului.

No tags for this post.

Related posts

Comments are closed.