Schitul Cioclovina de Jos

Pe o potecă umbrită de fagi, castani comestibili şi pâlcuri de brazi, după 3-4 km de urcuş, se ajunge la un izvor de lângă care, pe o poiană puţin înclinată stă Schitul Cioclovina de Jos, cu hramul Sfinţii Voievozi.

O potecă umbrită de fagi, castani comestibili şi pâlcuri de brazi

Toată frumuseţea şi bogăţia naturii pare să se fi strâns aici: „râuri cu apă vie”, şiruri de culmi cu reliefuri capricioase, nu­ceturi şi livezi de castani.

Razele soarelui săge­tează frunzele arămii, vântul le învolburează estompând murmurul apei.

Farmecul locului, nu vine numai de la cadrul natural şi nici de la arta ansamblului architectonic, ci de la acea însolită îngemănare de sălbăticie naturală şi gingăşie umană, alcătuind o monumentalitate aparte, fără os­tentaţie, o frumuseţe simplă, de o desăvârşită armonie. Zidurile ridicate aici, sunt menite să dea „între­gului căldura şi patosul uman”.

Schitul este amintit documentar abia în 1660

          Schitul este amintit documentar abia în 1660; nu se ştie cine şi când a înjghebat aici prima sihăstrie a Tismanei.

Schitul Cioclovina

   În 1668, se aminteşte de o biserică – probabil din lemn – căreia Radu postelnicul Ştirbei îi dăruieşte o vie, pe locul căreia s-a ridicat la 1715 biserica de astăzi, care în acelaşi an va fi pictată de zugravul Mihail Tutandin din Tismana în luna octombrie

Pictura din biserica

          Deasupra uşii principale a bisericii se află o inscripţie în piatră, iar în „cor” (biserică) se vede deasupra uşii o altă inscripţie în vopsea. După cum ne spune pisania, bisericuţa a fost refăcută de egumenul Nicodim şi „fostul” egumen Atanasie, ambii din obştea Tismanei.

În amvon sunt zugrăviţi cei doi ieromonahi, iar din pomelnicul schitului se vede că fondatorii au fost ajutaţi de Stanca Glogoveanca.

Biserica a fost construită din piatră de munte şi piatră de sigă. O turlă scundă se ridică deasupra naosului.

Biserica a fost construită din piatră de munte

Din cauza terenului în pantă, intrarea în bise­rică se face pe partea de nord a pronaosului unde în 1849, arhimandritul Spiridon a făcut pridvor din lemn. Din cauza dimensiunilor mici ale altarului, o piatră frumos cioplită, aşezată în fereastra de răsărit, serveşte de Prestol.

Din documente aflăm că în 1708, Constantin Vodă Brâncoveanu acordă schitului 20 de bolovani de sare pe fiecare an de la Ocnele Mari. „Acest sfânt schit Cioclovina este în pustie şi la un loc de nevoie… şi făcând părinţii călugări jalbă la Domnia Mea, cum că n-au nici un venit nici de o parte şi sunt oameni săraci de se hrănesc numai cu sapa acolo în munte şi au păs mare pentru sare, Domnia Mea m-am milostivit de am dat şi am miluit… ca să aibă a-ş lua părinţii călugări pentru hrana lor de la Valea Ocna această sare, bolovani 20, în toţi anii cât vor putea merge”.

La 28 mai 1716, Ştefan Vodă Cantacuzino reconfirmă această danie.

Din pomelnicul de la 1798 afăm că vieţuiau  în schitul Cioclovina părinţii: Nicodim ieromonahul, Cleopa schimonahul, Chiril monahul, Bogoslov monahul şi alţii vreo 10 de toţi.

Ultimii vieţuitori ai schitului au fost monahii Vichentie şi Ghervasie ce au rămas în schit pană la anul 1952, cand părintele Vichentie va fi trimis la via mitropoliei ca administrator, iar monahul Ghervasie într-o mănăstire de călugări. Înainte de a pleca părinţii au învăţat maicile trimise aici să întreţină stupii.

La câţiva metri mai sus de biserică, s-au ridicat chilii din lemn pentru vieţuitorii schitului.

S-au ridicat chilii din lemn pentru vieţuitorii schitului

Un izvor curat iese dintre pietrele acoperite cu iarbă şi flori şi udă o grădină de zarzavat. Câţiva butuci de vie, cu struguri copţi în luna septembrie şi stupi de albine înşiraţi la umbra pomilor întregesc frumuseţea Cioclovinei.

No tags for this post.

Related posts

Comments are closed.