Hramul Manastirii Tismana

Dorul omului după Dumnezeu, setea lui după lumină, foamea omului după viaţă veşnică, după eternitate, sunt stări lăuntrice pe care numai Hristos le poate împlinii.

Pentru a înţelege fiorul pelerinului ce se îndreaptă spre Tismana avem nevoie să înţelegem ce este Tismana, să pătrundem taina locului. Acest duh al locului însufleţeşte deopotrivă vieţuitorii şi pelerinii. Cei veniţi transformă închinarea lor într-o adevărată sărbătoare.

Mergând pe firul momentelor importante din viaţa obştii ne oprim la hramurile mănăstirii.

14 – 15 August Adormirea Maicii Domnului

Mănăstirea Tismana are hramul Adormirea Maicii Domnului ce se prăznuieşte pe 15 august. Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos aduc mare bucurie duhovnicească, dar oricât de mare este lauda pe care o aducem sfinţilor, praznicul Maicii Domnului nu este praznic de sfinţi, căci Biserica prăznuieşte pe Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor.

Sfinţii părinţi care au alcătuit sinaxarul au rânduit ca, praznicele împărăteşti ce împodobesc crugul anului să înceapă cu Naşterea Maicii Domnului şi să sfârşească cu Adormirea Ei, pentru că, prin mijlocirea Maicii Domnului, Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mântuirii neamului omenesc.

Nimeni nu poate să o laude pe Maica Domnului după vrednicie, dar vieţuitorii şi închinătorii Sfintei Mănăstiri Tismana se adună încă din ziua de 14 august să-i aducă cântare Maicii Domnului.

Înainte de lăsarea serii la ora 16, sunetul tocii de lemn ne adună în biserică pentru slujba Vecerniei Mici în timpul căreia se scoate Sf. Epitaf al Adormirii Maicii Domnului. Rând pe rând credincioşii se închină până în jurul orei 19 când în sunetul clopotelor Sf. Epitaf este luat de preoţi şi purtat în procesiune pe tribuna special amenajată. Se începe slujba Privegherii oficiată de Mitropolitului Olteniei, I.P.S. Irineu însoţit de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Spre sfârşitul slujbei se cântă Prohodul Maicii Domnului, după care se înconjură biserica în procesiune cu lumânări aprinse şi toţi cei prezenţi trec pe sub Sf. Epitaf.

La prima oră a dimineţii în curtea mănăstirii se oficiază Sf. Maslu, Sfinţirea Apei şi Acatistul Adormirii Maicii Domnului. După terminarea Acatistului, preoţii şi diaconii prezenţi îmbrăcaţi în veşminte liturgice ies in întâmpinarea Mitropolitului Olteniei, I.P.S. Irineu care oficiază Slujba Sf. Liturghii. 

25 – 26 Decembrie Sfântul Nicodim

Tradiţia ortodoxă nu este nostalgia trecutului, ci nostalgia viitorului. Creştinismul cuprinde deopotrivă întreaga viaţă temporală, precum şi întreaga viaţă veşnică. Domnul  Hristos nu este doar Răstignitul şi înviatul de acum 2000 de ani. El este prezent şi azi cu noi, în fiecare zi şi în toate vremile. Aşa l-au înţeles credincioşii pe Sfântul Nicodim, în perspectiva viitorului. Sfântul Nicodim a fost ocrotitorul lor şi el este şi astăzi şi va fi până la sfârşitul veacurilor.

Credinţa neclintită timp de 600 de ani este nota fundamentală cu care se armonizează psalmodiile de slavă înălţate Sfântului Nicodim pentru revelaţiile din trecut căci cinstea Sfântului Nicodim, a luat dintru început chip de închinare şi cântare sfântă. Apoteoza sa istorică a îmbrăcat încă de acum 600 de ani veşmânt liturgic.

         

Clopotele vestesc trecerea în rândul sfinţilor a celui ce a fost “cinstitul între călugări popa Nicodim” , iar sfânta biserică plină de credincioşi se bucură de frumuseţea slujbelor.

În ziua de Crăciun, seara, in jurul orei 19 preotul îmbrăcat cu mantie şi camilafcă cădeşte întreaga biserică – icoanele şi pe credincioşi – şi dă binecuvântare de începere a slujbei. Slujba se derulează după tipicul bisericii noastre începând cu Vecernia unită cu Litia şi continuând cu Utrenia până spre miezul nopţii.

A doua zi dimineaţa la ora opt clopotul ne cheamă în biserică unde  se citeşte Acatistul Sf. Nicodim; după terminarea Acatistului, preoţii şi diaconii prezenţi îmbrăcaţi în veşminte liturgice ies in întâmpinarea Mitropolitului Olteniei, I.P.S. Irineu care oficiază Slujba Sf. Liturghii.

După Liturghie se face slujba de sfinţire a apei, apoi în procesiune cu Sf. Moaşte se înconjoară biserica şi se stropesc credincioşii cu apă sfinţită.

Şi astăzi după credinţa fiecăruia Sf. Nicodim face minuni la sfintele lui moaşte.

Noi nu putem trăi fără Hristos, fără biserică, fără Maica Domnului, fără sfinţi şi fără mănăstiri. Nu este ţară creştină cu mai multe aşezări monahale precum ţara noastră. Nu sunt munţi , dealuri, văi împodobite cu mănăstiri şi schituri mai frumoase ca la noi. Nu ştim creştini mai evlavioşi şi mai iubitori de Hristos ca-n ţara noastră. O dovadă este şi mulţimea credincioşilor ce se adună în fiecare an în ziua prăznuirii Sf. Nicodim la Tismana.

No tags for this post.

Related posts

Comments are closed.