Paraclisul Sf. Nicodim

CINSTITUL PARACLIS

AL PREA CUV.  PĂRINTELUI NOSTRU

NICODIM SFINŢITUL

CEL DIN LAVRA SFINTEI

MĂNĂSTIRI A TISMANEI

tipărit de Sf.Ierarh Calinic de la Cernica şi tipărit în anul 1857 la Bucureşti

 Tropar, glas 1:

“Celui ce a răsărit din Fecioara, mai Marelui Păstorilor, ai urmat ca o oaie de turmă, Părintele nostru Nicodime, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, făcându-te lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduieşti sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă; pentru aceasta, strigăm: Slavă Celui ce te-a proslăvit pe tine, Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, Slavă Celui ce a arătat tuturor, prin tine, îndreptare”.

Slavă…Şi acum…

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, Sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşuit întru Tine, Slavă Celui ce a ieşit din Tine, Slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea Ta.

                                       Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu.

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şe cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

Izbăveşte-mă de vărsare de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Peasna 1 (Glas 8)

“Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.”

Stih:

Sfinte Prea Cuvioase Părinte Nicodime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu obiceiuri bune din tinereţe înfrumuseţându-te. Te-ai lipit de Hristos, omorâmd patimile trupeşti cu înfrânarea şi la viaţă te-ai mutat, Prea Cuvioase.

Cuvintelor şi legilor lui Dumnezeu împlinitor fiind, te-ai umplut, Prea Înţelepte Părinte, de Daruri şi de minuni dumnezeieşti şi la toţi ai slobozit străluciri din destul.

Slavă…

Cu tăria lui Hristos întărindu-te, ai surpat stăpânirea vrajmaşului şi ai luat cinste, Prea Cuvioase, lauda cea de biruinţă cu strălucirea minunilor.

 Şi acum

Patimile trupului şi umbletele cele necuvioase ale minţii mele potoleşte-le, te rog, Fecioară, şi mă îndreptează pe mine, cel rătăcit cu mintea.

Peasna a 3-a :  

“Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule iubitorule de oameni.”

Cu totul năzuind la Atotstăpânitorul, Cuvioase Părinte prea înţelepte, ai scăpat de toată răutatea diavolească.

Cu înâlţarea emereniei înfrumuseţându-te, ai surpat la pământ pe cel mai lăudăros, prin faptele tale cele alese.

Slavă…

Cu trupul fiind îmbrăcat, Părinte prea înţelepte, ai smerit grumazul cel semeţ al necuratului prin smerenia cuvintelor tale.

Si acum…

În pântecele tău, Prea nevinovată, întrupându-Se Ziditorul, S-a sălăşuit spre facerea de bine a celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Catavasie:

“Mântuieşte din nevoi pe robii Tăi, Născătoare de Dumnezeu şi Părinte Nicodime, că noi, după Dumnezeu, la voi scăpăm toţi, ca şi către cei ce sunteţi calzi folositori şi grabnic ajutători.

Înţelepciunea trupească cu pătimiri o ai supus şi dând rob pe cel rău celui mai bun, Părinte prea slăvite Nicodime, prin postiri ai zdrobit meşteşugirile diavolului şi ai strălucit în lume ca raza soarelui, cu strălucirile faptelor tale celor bune; pentru aceasta te lăudăm pe tine.

Slavă…Şi acum…

 Fecioară de Dumnezeu Născătoare, zid nebiruit eşti nouă creştinilor, căci către Tine scăpând rămânem nevătămaţi şi, iar greşim, pe Tine te avem rugătoare: pentru aceea, cu mulţumită strigăm Ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu Tine!

Peasna a 4-a :

“Auzit-am , Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.”

Făcând, prea slăvite, sufletul tău lăcaş Sfântului Duh, te-ai făcut moştean împărăţiei celui de sus, împreună cu Puterile cereşti.

Patimile cele cu multe dureri totdeauna le tămăduieşti, ale celor ce se apropie de tine, că ai luat dar de la Dumnezeu, Prea Cuvioase, a lucra semne şi minuni.

Slavă…

Cu frumoasă creştere ai crescut în casa lui Dumnezeu, Părinte, fiind cu fapte bune înfrumuseţat, şi cu rodurile minunilor plin de bună mireasmă.

Şi acum…

Duhovnicească ţarină, ca dintr-o brazdă ai răsărit spic pe Dumnezeul tuturor, Care hrăneşte toate, Ceea ce eşti pururea Fecioară.

Peasna a 5-a :

“Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.”

Cu mintea curată vezi, prea slăvite, frumuseţea cea nespusă a lui Hristos, Dumnezeului nostru, al tuturor.

Ca Ilie în căruţă te-ai suit, Părinte, la cer, prin faptele cele bune ale tale, cu duhul fiind îndreptat.

Slavă…

Topindu-ţi trupul tău cu înfrânarea şi cu curăţia, Părinte, ai ajuns la lărgime în lăcaşurile cele de sus.

Şi acum…

Tămăduieşte întunecarea minţii mele celei bolnave, Ceea ce ai născut pe Hristos Tămăduitorul, Stăpână cu totul nevinovată.

Peasna a 6-a :

“Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele: că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.”

Omorându-s-a vicleanul balaur, prin sfintele tale rugăciuni, de Dumnezeu fericite, şi din răutatea lui se izbăvesc cei ce cer semne de la tine, că eşti plăcut lui Dumnezeu, prea luminate, fiind cunoscut de credincios.

Cu plugul osârdiei ogorând sufletul tău, sfinte părinte, ai aruncat într-însul înţelepţeşte fapte bune, seminţele cele mult roditoare şi ai secerat din destul spice de multe feluri de tămăduiri.

Slavă…

Cu tăria Duhului, Părinte, îmbrăcându-te, ai surpat stăpânirea şi puterea vrăjmaşului şi ai luat cinste, lauda cea de biruinţă, Prea Cuvioase, cu strălucirea minunilor.

 

Şi acum…

Domnul fiind cu tine, precum a voit, Prea Curată Fecioară, ne-a izbăvit pe toţi din înşelăciunea vicleanului, prin mijlocirea Ta. Drept aceea, acum după datorie te fericim neamurile neamurilor.

Apoi Catavasia :

Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la Tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Condacul Sfântului :

Ca cel împreună râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mai mare, toată lavra ta cu credinţă te cinsteşte pe tine, Sfinţite Nicodime, pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, totdeauna nebiruită de toate nevoile şi neclătită, ca un cuvios şi pururea părinte slăvit.

Prochimen (Glas 4) :

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

   Stih :

Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă…?

Toată suflarea să laude pre Domnul…

Slavă…(Glas 2):

Pentru rugăciunile Prea Cuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

                           Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

                           Stih :

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihiră (glas 6) :

Dumnezeiescul Dar umbrează peste racla moaştelor tale, Sfinte Nicodime: pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boale luând; ci, Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Peasna a 7-a

“Tinerii cei ce merseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.”

Trecând, Cuvioase Părinte, cu minte tare nevoinţele pustniceşti prin dumnezeiasca smerenie, ai smerit mintea cea prea trufaşă, cântând: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Frumoasă creştere ai crescut, Părinte, în casa lui Dumnezeu; fiind înfrumuseţat cu fapte bune şi cu rodurile minunilor ai dat bună mireasmă.

Slavă…

Luminându-ţi inima ta, te-ai făcut mai mare sfinţitului sobor de părinţi, dovedind şi învăţând şi pe toţi adunând la voia lui Dumnezeu, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Prunc nou născând, pe Cuvântul Cel fără de început, Fecioară, ne-ai înnoit pre noi, cei învechiţi cu păcatele şi ne-ai întărit a cânta: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Peasna a 8-a :

“Pe Împăratul ceresc, pe Carele Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.”

Îngereşte ai vieţuit, Părinte, moştenitorule al dumnezeieştilor locaşuri, pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşte duhul tău.

Fără de întoarcere călătorind, Părinte înţelepte şi vrednicule de minuni, pe cărările cele dumnezeieşti, carele duc la ceruri, de tot le-ai abătut de la cele ce duc la rău.

Slavă…

Cu darul ce s-a sălăşuit în sufletul tău, Părinte, se izgonesc duhurile cele necurate, carele cu vicleşug vieţuiesc în oameni.

Şi acum…

Apă nedeşertată eşti, Fecioară, dintru care, bând toţi, ne umplem de Dar, sfinţindu-ne sufletele şi trupurile.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De Dumnezeu grăitorii tineri, în cuptor călcând văpaia focului, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna a 9-a :

“Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe Tine, Fecioară curată, cei mântuiţi prin Tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te.”

Tămăduire din destul izvorăşte sicriul tău cel cinstit prin Duhul lui Dumnezeu, şi patimile cele de multă vreme ale celor ce vin la tine le vindecă, Părinte; şi izgoneşte viclenele duhuri cele cumplite şi îndeamnă pe  credincioşi să laude luminatele nevoinţele tale.

Ca un soare ai răsărit nouă cu mărirea nevoinţelor tale şi ai strălucit toate marginile pământului, de Dumnezeu înţelepţite şi, murind, ai trecut din lumină către lumina cea strălucitoare; drept aceea strigăm ţie: Luminează cugetele noastre, Prea Cuvioase Părinte Nicodime.

Slavă…

Înflorit-ai în văile pustniceşti, Prea Cuvioase Părintele nostru, ca un trandafir cu bun miros; şi ca un crin ai umplut de mireasmă ştiinţele credincioşilor cu faptele bune şi cu minuni. Drept aceea, Cuvioase, depărtează de la noi patimile cele cu împuţiciune.

Şi acum…

Luminează Fecioară Curată, inima mea, ceea ce totdeauna se tânguieşte cu călcarea poruncilor şi cu multe tulburări ale vieţii şi nu mă lăsa să fiu de bucurie vrăjmaşilor, ca să te slăvesc pe tine şi cu dragoste să te cânt, Prea lăudată.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Apoi stihirile acestea :

Peste crugurile cereşti zburând cu bunătăţile prin dumnezeiasca faptă bună, Prea fericite Părinte, ai intrat în nor, Cuvioase; prin carele cu adevărat, nu în vorbe întunecate, ci în Darul lui Dumnezeu te-ai arătat, strălucire luând.

Cu bunătăţile luminându-ţi sufletul şi mintea, la Cer te-ai mutat, la Împărăţia lui Hristos, Nicodime cel de trei ori fericite, aducându-I Lui mănunchele ostenelelor tale; şi întru pustnici arătându-te ca un luminător, cu hrana cea nepieritoare te desfătezi.

Treimea Cea de o fiinţă cu adevărat şi fără de început, lăcaş Duhului întru tine puind, luminător prea luminat te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Nicodime şi, trecând toate cele pământeşti, în Ceruri lăcaş ţi-ai aflat.

 

Slavă…

Tinde mâinile tale către Dumnezeu pentru slugile tale, de Dumnezeu purtătorule Sfinţite Nicodime şi te roagă pentru dânşii: să se izbăvească de greşelile cele multe şi de scârba şi mânia cea viitoare.

 

Şi acum…

Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână; nu trece puţina mea suspinare, ci în ceasul când va judeca Fiul Tău lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare.

AMIN!

 

No tags for this post.

Related posts

Comments are closed.