Biserica Manastirii Tismana

ArhitecturaPicturaSpatiu Divin -

Gândul o ia înaintea pasului, imaginând perdeaua de arbori ce se dă la o parte pentru a lăsa să se vadă sus pe vârful unei stânci în fantastica ei măreţie, Mănăstirea Tismana, cu zidurile ei îndrăzneţe, cu turnurile ei înalte de castel din timpurile vechi .

Te uiţi înmărmurit când iată o nouă privelişte te cheamă: torentul apei repezit de sus de sub talpa mănăstirii se aruncă sub forma unei frumoase cascade în râul Tismana din vale.

Spre intrare urcuşul este anevoios. Te opreşti să admiri turnul de la mijloc, prismatic, mai masiv decât celelalte, cu ferestre îngemănate şi altele rotunde şi cu câte un turnuleţ la colţuri.

Două porţi mari de stejar armate cu benzi de fier, oferă imaginea cetăţii de altădată. Întâlnirea cu Tismana este întâlnirea cu un loc încărcat de istorie şi frumuseţe, dar sufletul omului simte cele care scapă ochiului şi minţii. Sufletul intră în legătură tainică cu duhul locului.

După câţiva paşi suntem între doi brazi impunători, în faţa unei biserici mari, o clădire frumoasă şi solidă. Ca la douăzeci de metri de peretele stâncos al muntelui Stărmina, se vede Peştera  Sfântului Nicodim. Alte peşteri sunt în peretele de nord al platformei, pe care stă de veghe mănăstirea, ca nişte ferestre ale munţilor de aramă.

          În pridvorul bisericii de veghe o candelă aprinsă şi o tăbliţă  emoţionant de simplă  cu indicaţia: „Mormântul Sfân­tului Nicodim 1310-1406”.

ArhitecturaPicturaSpatiu Divin -

No tags for this post.

Related posts

Comments are closed.